Impresii de la Bookfest 2015

A trecut și Bookfest 2015. Nu mă întrebați când, că nu știu; am clipit de două ori și gata, vorbim la timpul trecut despre acest eveniment. Și ne pregătim, răbdători, să privim în zare spre Gaudeamus 2015.

Revenind la târgul ce tocmai s-a încheiat, am constatat din nou că la astfel de evenimente participă lume multă, lume bună. Cei care citesc zeci, sau sute de cărți pe an, au un anumit licăr în ochi. E normal să fie așa. Având abilitatea cultivată de a vizualiza cu ochii minții diversele scene plăsmuite de scriitori, ajung să vadă dintr-o altă perspectivă până și banalul mers pe stradă.
Nu voi face o recenzie a cărților care au fost lansate, sau a celor care s-au vândut bine. Acest demers ar depăși cu mult zona mea de confort literar. Îmi voi permite doar să împărtășesc impresiile personale de la târg, din perspectiva inalienabilă a omului simplu care îndrăgește literatura și pe oamenii care gravitează în jurul ei.

Pe principiul: ”cele bune să se-adune, cele rele să se spele” mi-au plăcut:

 
 
  • Cărțile. Apoi, mi-au plăcut cărțile. Apropo, v-am spus ce cărți mișto erau la Bookfest?
  • M-am reîntâlnit cu prieteni de suflet, simpli cititori, librari, autori consacrați, reprezentanți de edituri. Vă mulțumesc tuturor, dragii mei, pentru timpul acordat și momentele plăcute petrecute împreună. Mă simt onorat că mă acceptați în preajma voastră.Spun asta cât se poate de sincer, cu sp
  • eranța că nu voi fi acuzat de falsă modestie.
  • Prezentările de carte, făcute cu responsabilitate și dăruire, indiferent că era vorba de o editură mare sau mai mică, un autor consacrat sau un debutant.

Lucrurile care nu mi-au plăcut au fost două.
Primul lucru care nu mi-a plăcut, a fost convertirea Bookfest-ului într-un soi de anexă a domeniului Cotroceni, preț de câteva ore. Mai întâi și-au făcut apariția băieții care privesc în toate părțile și vorbesc între ei în șoaptă. Apoi au început să apară restricțiile, ”pe aici culoar, pe dincolo acces interzis”, pentru ca apoi să apară însuși Președintele, polarizând atenția publicului prezent.
Să ne înțelegem. Sunt simpatizant moderat al domnului Klaus Iohannis, dar reîncălzirea unei ciorbe este o artă, nu se face oricând, oriunde. Și nu de către oricine.
Dacă la pușcăriași înțeleg apetența pentru grafomanie, din dorința de a obține scurtarea pedepsei, la domnul președinte nu înțeleg cum stau lucrurile. Știți careva, se modifică durata mandatului în funcție de numărul de cărți scrise?
Până una-alta, constatăm că în România nu se mai ”fură ca-n codru”. Și asta nu pentru că s-ar fi dat interdicție la ciordeală, ci pentru că expresia și-a pierdut sensul direct. În pădurile patriei s-a trecut la un nivel superior, se recoltează plămânii nepoților și strănepoților noștri, care se vor naște fără a avea dreptul să respire. Câți pași trebuie să mai faceți, domnule președinte, până ajungeți la timona acestei nații?


Un alt lucru care nu mi-a plăcut este ponegrirea neîncetată, în bloc, a autorilor autohtoni contemporani. Pe un nene burtos, cu degete butucănoase și privirea rătăcită l-am auzit îngăimând expresia devenită deja celebră ”Dom-le, nu cumpăr autori români decât dacă sunt morți”. Dacă s-ar face un imn al semidocților mioritici, probabil că zicala asta ar fi refrenul.
Problema este că, în cadrul unei discuții elevate, am auzit un literat de mare calibru spunând ”de ce să cumpăr un autor român, când cu aceiași bani cumpăr premiul Nebula de acum 2-3 ani?”
Chestia asta m-a durut. Ba nu, mint. Mă doare și acum. Nu am replicat, îmi cunosc lungul nasului și nu îmi place să inflamez discuții deschise de oameni mult mai bine pregătiți în domeniu decât mine.
Dar… reamintesc, cu majuscule, să priceapă și cei din fundul sălii, dar și cei ce poartă ochelari rotunzi, cu multe dioptrii: CUMPĂRAȚI AUTORI ROMÂNI CONTEMPORANI !!! Nu în loc de volumul ”2312” de Kim Stanley Robinson, ci pe lângă el. Din banii de țigări, sau din bugetul de plăceri vinovate, generic vorbind.

Pentru că dacă nu alegem noi cine merită încurajat să scrie, vor decide alții.

Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.