Toamna, la numărat de boboci

Romcon 2015 a rămas undeva în urmă, iar până la Gaudeamus mai e cale lungă. Prilej de plictiseală? Nici vorbă… numărăm bobocii, adică lucrurile bune care se întâmplă de la o vreme încoace în fandomul science-fiction autohton:
10924207_980438622023721_6160792483291714274_o

  • Joi, 08 octombrie, am fost la Seara de Carte Brașov, unde Alexandru Lamba a vorbit celor prezenți despre ”Genuri și autori în fantasticul românesc”. Reviste online și tipărite, cărți, autori și edituri. Concitadinului meu i-a mers gura aproape non-stop, preț de două ceasuri. Rezultatul? Oameni iubitori de literatură, dar care nu au mai pus mâna pe cărți SF de ani buni, au început să pună întrebări pertinente, să ceară sfaturi și chiar să cumpere volume de SF&F, scrise de autori români contemporani! Mi-au plăcut mult două chestii pe care le-am auzit, venite din public: ”nu am mai citit SF de vreo zece ani, vreau să încerc cu una din cărțile prezentate. Ce-mi recomandați?” și alta, cel puțin la fel de savuroasă: ”habar n-aveam că sunt atâția autori români care scriu ficțiune speculativă. Trebuie să mă pun la punct cu operele lor.” La final, când evenimentul s-a încheiat, am plecat spre casă. O parte din drum, în compania lui Alex. El bombănind în barbă: ”Trebuia să vorbesc și despre subiectul X”, ”Are dreptate Y, când mi-a spus că am lăudat toate cărțile. Dar  dacă mi-au plăcut, ce naiba era să zic?”  Eu, schițând un zâmbet ce se dorea a trece neobservat. 

     

            Mă bucuram în sinea mea văzându-i frământările, știam că începuse deja să lucreze la următoarea prezentare, una din multele (sper eu) ce vor avea loc în școlile brașovene. Și ca să nu fii supărat că am dat din casă, îți spun aici, public: stai liniștit prietene, prezentările tale sunt foarte bune. Plantezi semințele unor arbori minunați, din ale căror roade vom gusta cu toții, peste câțiva ani. Pentru asta, în numele iubitorilor de SF din România, îți mulțumesc.

 

  • În ziua de 1 octombrie, emisiunea ”Exploratorii lumii de mâine” s-a auzit din nou pe undele postului Radio România Cultural. O puteți asculta aici, începând de la minutul 40:30. După Dan Ursuleanu (1982-1990) și Ștefan Ghidoveanu (1990-2014), ștafeta a ajuns în mâinile lui Cătălin Badea Gheracostea. Misiunea lui nu este una ușoară, trebuie recâștigată audiența vremurilor de aur ale emisiunii . Dar am convingerea că este persoana potrivită pentru o astfel de provocare.

 

  • Vă invit să ne concentrăm atenția asupra unui subiect ce pare desprins din producțiile hollywoodiene. Să ne imaginăm personajul principal, un domn respectabil, lipsit de grija zilei de mâine (de exemplu, un consilier al Consiliului de Administrație al BNR). Să-l facem așa, nici prea bătrân, nici prea tânăr, pe la 48 de ani. Cu un fiu, absolvent al Cardiff University, care decide să rămână în UK. Și o soție, care primește o ofertă de angajare ca analist financiar într-o companie multinațională, tot acolo, în țara lui Shakespeare. Hai să croim intriga: personajul nostru se mută în Anglia, unde se apucă de scris romane de suspans (vă aud deja vociferând ”băi, de unde ai scos clișeul ăsta? Cum naiba să scrie romane de suspans, în țara lui Sir Arthur Conan Doyle și a Agathei Christie? Fii și tu mai original!”)

     

            Dragii mei, insist: scrie romane de suspans, care îi aduc un onorariu format din … șapte cifre! Și da, o dată în plus viața bate filmul. Domnul respectiv există, numele său este Eugen Ovidiu Chirovici. ”The Book of Mirrors” va vedea lumina tiparului la edituri din 18 țări, undeva la începutul anului viitor. Inclusiv la editura Rao, România.  Un articol interesant pe această temă a apărut în The Guardian

 

  • Și pentru că a venit vorba de editura Rao, în încheierea articolului câteva vorbe despre cartea pe care această editură o promovează în draci în ultima vreme. E vorba de ”Biblia pierdută”romanul de debut al lui Igor Bergler. Se vorbește de 10.000 de precomenzi, apoi de peste 2.000 de exemplare vândute în primul weekend de după lansare… dați-mi voie să fiu circumspect. Aștept cu nerăbdare să citesc recenzii ale acestei cărți, făcute de specialiști ai domeniului, imparțiali ca opinie. Trebuie să fie o carte a naibii de bună să se vândă în halul ăsta. Iar în domeniul ales, al thrillerului religios, scriitura trebuie să se ridice la cote înalte, acolo unde se află deja Atavicul lui Liviu Surugiu, cea mai bună carte a anului 2014 (conform votului publicului, exercitat la Romcon). Eu m-aș bucura să fie așa, concurența ar fi benefică și pentru Liviu, care probabil ne-ar delecta cu o continuare a Atavicului. Apropo, ”Atavic” este din nou disponibil pe elefant.ro, pentru doritori.

 

Să aveți spor la numărat bobocii și o toamnă blândă.

 

Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *