Final Frontier, editia a V-a

Iată că a trecut și Final Frontier, a V-a ediție. Dacă ne luăm după hashtagul evenimentului (#‎ff5), putem la fel de bine să-l denumim „Fast Forward în viteza a V-a”. Numai așa s-ar putea explica năuceala de duminică după-amiază când auzeam în stânga și-n dreapta mea: „gata, hai să strângem”. Eu voiam mai mult! Nu apucasem să răsfoiesc toate cărțile, să vorbesc cu toată lumea…

Lucrurile au început ex abrupto sâmbătă la prânz, odată cu lansarea romanului meu „Căldura ghețarilor”. Am trăit senzații extraordinare, greu de descris în cuvine. Vă mulțumesc tuturor celor prezenți, interesul vostru mă obligă să merg mai departe în demersul meu literar.

lansare

Photo (c) Alexandru Max Orbescu 

Îmi aduc aminte prima întrebare venită din sală, după ce am citit un fragment din carte: „v-ați gândit să-l traduceți în limba engleză?” Da, desigur! Ce autor nu s-a gândit la treaba asta? Dar toate la timpul lor, din punctul meu de vedere romanul de debut este definitoriu pentru cariera unui scriitor. Nu e loc de grabă, sau de etape „arse”. Opera de debut poate fi piedestal sau tinichea legată de coadă.

Prin urmare, vă promit că aventura cărții „Căldura ghețarilor” este abia la început, mai am multe surprize pregătite pentru voi. Vă mulțumesc tuturor celor care ați cumpărat cartea și aștept comentariile voastre. Le puteți face pe pagina de Facebook a cărții, sau pe pagina de Goodreads .

Seria evenimentelor a continuat cu programul celor de la Secția 14, care demonstrează încă o dată că au foarte multe lucruri de spus în fantastica românească. Apoi au continuat lansările de carte, dezbaterile de tot felul, atât în spațiul destinat acestor evenimente cât și pe holuri, în salonul principal sau în atelierul de creație.

Acolo unde am participat la o nouă întâlnire a cenaclului literar ”Wolf's Pack”, ascultând lectura a două texte reușite, purtând semnăturile autorilor Cristina Ghidoveanu și Florin Corneliu Pîtea.

Ar fi multe de spus, dar mă voi opri la final asupra a trei lucruri ce merită a fi remarcate:

  1. Volumul colectiv „Exit, povestiri de dincolo”, o excelentă colecție de texte care îmbină într-un mod reușit creații literare ale scriitorilor consacrați cu cele ale scriitorilor debutanți.
  2. Există în continuare multe „hârtoape” pe drumul cărții, de la autor autohton contemporan la cititor. Dar am văzut reprezentanți de edituri (Nemira, Crux, Tritonic, Millenium) realmente preocupați de rezolvarea acestor probleme. Apropo, am un mesaj personal de transmis: hei tu, agentule literar, te mai lași mult așteptat? Au ajuns să te dorească până și autorii consacrați! 
  3. Revenirea lui Dan Doboș în fantastica românească, la turație maximă (consider implicarea în BD-ul Abației ca fiind etapa de „încălzire”). Acum avem motive îndreptățite să sperăm că Trilogia Abației și DemNet nu vor rămâne repere stinghere sus, pe piscurile înalte ale literaturii SF românești.

 

 

Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Final Frontier, editia a V-a

  1. michael spune:

    hei, tu, scriitorule! scrii și tu ceva care să se vîndă, ca din banii obținuți să-ți poți permite un agent literar? 🙂

    • Nic spune:

      Michael, dacă întrebarea e pusă la modul impersonal, cred că deja știi și răspunsul. Scrii de ani buni „ceva care se vinde” și încă nu ai agent literar. Dacă întrebarea mi se adresează, te anunț că e futilă. Știi foarte bine că am luat-o pe alt drum. După unii pe arătură, după alții pe șoseaua viitorului. 😉

      Iar scriitorul care tânjea după un agent literar, la discuția cu pricina, scrie al naibii de bine. Nu cred că putem pune la îndoială acest lucru, din moment ce a depășit suta de mii de cărți vândute (tiraj cumulat).

      • michael spune:

        întrebarea mea era generală, ca și a ta. nu era nimic personal. dar nu vor exista agenți în România, cîtă vreme scriitorii români nu vor cîștiga suficient cît să poată trăi un agent măcar de pe urma lor. iar vînzări, în terenii despre care vorbim, nu însemană cîteva sute de exemplare (deja bestseller!), ci mii. or, din cîte știu, în ultimii 15 ani, în afară de Doboș n-a sărit nimeni de 2000. cred că nici măcar de o mie, dar hai să lăsăm. așa cum deocamdată aș lăsa și vorbitul despre agenți, că nu cred că-s mulți scriitori români care chiar știu ce face un agent. după obiceiul locului, mai mult își imaginează ce-ar fi aia.

        nu mai știu cine era scriitorul de la discuția cu pricina. 100.000 de cărți vîndute? sper că nu e vorba de tiraje de dinainte de 1990, că atunci și poezia se tipărea în zeci de mii de exemplare.

        • Nic spune:

          Dănuț Ungureanu. Din câte știu, „Români deja deștepți” s-a vândut în zeci (bune) de mii de exemplare. Plus tirajele celorlalte cărți, bănuiesc că a sărit suta de mii. Dacă nu, o va face cu siguranță în curând. 🙂

          În rest, îți dau dreptate cu discuția despre agent, dar trebuie să reiterăm subiectul periodic, să menținem zeama caldă! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *