The sky is the limit

Se încheie în curând un an ciudat. Din punctul meu de vedere, 2016 nu s-a făcut remarcat prin lucruri extraordinar de bune. Dimpotrivă, a fost pigmentat, pe ici pe colo, de evenimente care par să anunţe o perioadă extrem de grea la nivel naţional şi internaţional. Dar să lăsăm politica pe seama celor care pretind că se pricep să o facă.

În domeniul literaturii fantastice româneşti, am observat o consolidare a noului val de scriitori. Numărul celor care au debutat în volum propriu e format din două cifre, ceea ce este de-a dreptul… fantastic. Ştiu, cârcotaşii de serviciu vor spune că din punct de vedere cantitativ, lucrurile sunt discutabile. Nu sunt de acord cu ei, nu poţi avea calitate fără a avea, mai întăi, cantitate. Ar fi rezistat piramidele egiptene mii de ani, dacă erau construite invers, cu vârful la bază? Marea Piramidă din Gizeh ar mai fi purtat acest nume dacă nu ar fi fost ridicată pe o suprafaţă a cărei latură măsoară nu mai puţin de 227 metri?

Cred că suntem pe drumul cel bun. Din păcate, pierdem autori consacraţi, deschizători de drumuri. Unii dintre ei încă tineri, cum a fost regretata Ioana Vişan. Am avut un respect deosebit pentru ea, îmi pare rău că nu am apucat să-i spun asta personal. A înţeles foarte bine cum stau lucrurile cu fabrica de mult zgomot pentru nimic a fandomului românesc, cu încremenirea în subcultură a societăţii româneşti actuale. A crezut în creaţiile ei, pe unele le-a tradus, pe altele le-a scris direct în engleză, apoi le-a înscris pe Amazon. A lăsat în urma ei o listă cu 24 de titluri, majoritatea cu ratinguri mai mari de 4 stele (pe Amazon, nu pe goodreads, atenţie!).

 Nice job, Ioana. 

Va veni o zi când literatura de gen din România va fi cunoscută şi recunoscută peste hotare. Sunt autori care au contribuit deja la asta în anii trecuţi (Michael Haulică, Dan Doboş, probabil şi alţii pe care îmi cer scuze că din neştiinţă nu-i enumăr aici) dar şi autori care contribuie în prezent. Vor continua cu siguranţă şi în anii care vor veni. Florin Purlucă, unul din debutanţii în volum ai anului 2016, este publicat cu mai multe povestiri în engleză, în fanzine SF&F binecunoscute pe tărumurile de influenţă anglo-saxonă (în Aphelion este o prezenţă constantă). Rodica Bretin, scriitoare sci-fi & fantasy de prim rang, publică de asemenea povestiri în limba engleză. Şi mai ştiu vreo doi autori consacraţi care vor publica în curând povestiri traduse.

Ăsta e drumul de urmat, dragi scriitori. Atunci când credem cu adevărat în creaţiile noastre, trebuie să le promovăm până la capăt. Traduceri, adaptări. Publicări şi de ce nu, drepturi de ecranizare sau de adaptare la jocuri pe calculator. La asta m-am referit în titlu. Cerul e limita. La fel cum nu ne resemnăm cu educaţia copiilor noştri atunci când termină învăţământul obligatoriu, de ce ne-am resemna cu soarta potrivnică, plafonată, a copiilor noştri spirituali?

Un semn bun a adus 2016 şi din partea editurilor. Nu e un secret pentru nimeni că drumul editorilor la marile târguri de carte e unisens (mamă, ce şuturi în părţile moi o să-mi fur la faza asta!). Adică plecat cu mâna goală, întors cu drepturi de traducere şi publicare a unor autori străini. Cu excepţia unor edituri mari, desigur: Humanitas, probabil Rao, care vând drepturi de publicare în alte limbi ale creaţiilor lui Cărtărescu, Bergler, ş.a. 

Ei bine, am aflat recent că editura Tritonic are un catalog de promovare a autorilor din portofoliu, scris în limba engleză. Excelent! Dacă nu mă înşeală memoria, Crux Publishing are cel puţin un autor (Şerban Andrei Mazilu) cu volume publicate în limba engleză. Well done!

oraşul liberTocmai am aflat o altă performanţă deosebită realizată de un alt autor debutant în 2016,  Marius Piţigoi. Cvasinecunoscut ezotericului fandom românesc, a publicat în regim self-publishing la aceeaşi editură cu mine, cam în acelaşi timp cu "Căldura gheţarilor". Cartea aparţine genului SF, se numeşte "Oraşul liber". Din câte ştiu, s-a vândut onorabil. Mai mult decât atât, autorul a continuat să facă pe cont propriu ceea ce spuneam mai sus: traducere, adaptare, publicare pe Amazon. Formatul Kindle este gratuit, poate n-ar fi rău să îl luaţi şi să-i daţi autorului un calificativ bun, dacă v-a plăcut lectura.

Observaţi, vă rog, profesionalismul de care a dat dovadă. Editare nativă, promovare şi identitate vizuală făcute de specialişti. Nici măcar nu-l cunosc personal pe Marius Piţigoi, dar îmi scot pălăria în faţa unui autor care crede în creaţia lui şi caută soluţii să scoată capul "în lumea mare". 

 Dragii mei, să aveţi sărbători fericite. Iar în clipele de odihnă prilejuite de acestea, vă provoc să gândiţi îndrăzneţ, să vă planificaţi un 2017 în care creativitatea voastră să câştige o notorietate nebănuită. Pentru că… the sky is the limit!

Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *