Fantasticul românesc, printre arhangheli şi egumeni

Vă supun atenţiei două cărţi: prima, “Arhanghelul Raul” scrisă de Ovidiu Eftimie; a doua, “Erezia egumenului Glicherie”, purtând semnătura lui Dan Ninoiu. Unul dintre autori îmi este bun prieten, celălalt partener de discuţii conflictuale în trecutul recent. În cele ce urmează las deoparte factorul subiectiv, din respect pentru cei care-mi citesc articolele.

Ambele volume au apărut în 2016, fiind încadrate în categoria SF. “Arhanghelul Raul” a apărut în colecţia “Nautilus” a editurii Nemira, iar “Erezia egumenului Glicherie” în “Colecţia SF” a editurii Pavcon. Asta în condiţiile în care nici una dintre cărţi nu aparţine genului science fiction.

Mi se pare de asemenea ciudată absenţa unui redactor pe coperta interioară a cărţii publicate la Nemira. Vorbim de un autor debutant, oare chiar atât de multă încredere a avut editura în „harul” lui, încât a fost suficient un lector? Aşa se pare.

Să rămânem la “Arhanghelul Raul”. În opinia mea, avem de-a face cu un comic fantasy, bine scris, uşor de citit. Unele întâmplări ale tânărului Raul (scuze, nu pot să-i spun „publicitar”) seamănă mult cu fragmente întâlnite la alţi autori (de exemplu, pasajul în care ajunge nemuritor). Sunt tentat să trec peste asta pentru că vorbim de un autor la debut, cititor avid de SF&F. Şi cum tot ce a fost interesant de spus în ficţiunea speculativă s-a cam spus deja,  hai să-i dăm credit şi să considerăm că pastişarea a fost involuntară.

Anumite pasaje m-au amuzat copios, ca de exemplu sticla de vin care se umple singură în prezenţa… vă las pe voi să depistaţi despre ce personaj e vorba. Iar romanul în ansamblul său este o satiră agreabilă, în stilul în care autorul ne-a obişnuit deja la Times New Roman.

Sunt foarte curios ce va urma. În mod cert, Ovidiu Eftimie a ales pentru „Arhanghelul Raul” o evoluţie în zona sa de confort. Va continua aici? Mă îndoiesc. Autorul trebuie să fie conştient că „resetarea sefeului românesc” cu care ne ameninţă, nu poate fi făcută din zona comic fantasy.

Sper să-l vedem pe autor crescând miza prin creaţii poate mai puţin amuzante, dar mai pline de substanţă. Are calităţile necesare să facă acest lucru.

Celălalt volum pe care vreau să-l aduc în discuţie, “Erezia egumenului Glicherie”, este o carte absolut superbă. Acţiunea se petrece în zona „dealurilor molcome din Oltenia”, în urmă cu câteva secole. Limbajul personajelor este cel autentic, încadrat în contextul istoric.

Pentru egumenul Glicherie, oportunitatea de a duce cuvântul Domnului într-un sat fără biserici, uitat de lume, este suficientă pentru a porni într-o călătorie anevoiasă, luând în calcul vârsta înaintată pe care o are. Treptat, această călătorie se transformă într-una iniţiatică. Zecile de ani trăite în rigori monahale nu aveau cum să-l pregătească pentru ceea ce a urmat.

Nu vreau să dau detalii despre firul narativ, vă las să-l descoperiţi singuri. Merită. Este o invitaţie la o posibilă reinterpretare a dogmelor creştine, dintr-o perspectivă originală. Putem considera drept erezie calea aleasă de egumenul Glicherie? Sau poate, doar o nouă formă de a-şi arăta iubirea faţă de Dumnezeu? Citiţi cartea şi reflectaţi asupra ei.

Către cei care sunt atei sau aparţin altor confesiuni: cartea scrisă de Dan Ninoiu nu este pentru habotnici, ci pentru iubitorii de alternate history fantasy, aşa că… „îndrăzniţi de citiţi!”  (scuze pentru terminologia în limba engleză, încerc să evit traduceri aproximative, eronate).

 În încheiere, doresc celor doi autori succes pe mai departe; aştept cu interes următoarele creaţii literare purtând semnăturile lor.

Acest articol a fost publicat în Gânduri și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *