Târgul de carte de la Frankfurt, 2017

Săptămâna viitoare se va desfăşura Festivalul de Carte de la Frankfurt, ediţia 2017. Aşa, şi? Ţara arde de analfabetism funcţional şi veleitarul se piaptănă, aţi putea spune. Şi nu aţi fi departe de adevăr.

Din perspectiva pieţei româneşti de carte, unde creaţiile autorilor autohtoni se vând rareori în tiraje de peste o mie de exemplare, e "atât de SF" ce se întâmplă zilele astea la Frankfurt, încât e hilar să vorbim despre acest subiect. Mai ales dacă vorbitorul e unul ca mine, informat doar din auzite şi din citite prin cronicile altora.

Şi totuşi… e ilegal sau imoral să visezi că poţi să ajungi sus, sus de tot în domeniul în tău de activitate? Nu. Performanţa Simonei Halep, noul nr.1 din tenisul mondial feminin, ar trebui să demonstreze cât de important este să crezi în tine, să lupţi necontenit cu tine însuţi pentru a deveni mai bun.

Anul trecut, la Frankfurter Buchmesse au fost şi edituri româneşti şi vizitatori români „pe persoană fizică”. Probabil că acolo s-au semnat multe contracte prin care editorii autohtoni au putut aduce în ţară bestselleruri cu care să ne delectăm, în ediţii traduse. Le mulţumesc pentru asta, dar altceva vreau să scot în evidenţă.

Au fost prezente la Frankfurt, în 2016, autoarea Doina Roman şi editura Tracus Arte, reprezentată de directoarea de vânzări Nicoleta Vidican. Nu au fost cu luatul, ci cu datul.

Au promovat cărţi scrise un autor român contemporan de SFF, pe pieţele externe.

 

Mulţi au zâmbit atunci de strădania aparent lipsită de sorţi de izbândă a delegaţiei respective. La mai puţin de un an distanţă, a fost rândul Doinei Roman să zâmbească (elegantă ca de obicei, a ales zâmbetul când ar fi avut motive întemeiate să râdă în hohote) în momentul în care a semnat contractul prin care cărţile ei urmează să fie publicate, în limba engleză, în Australia şi Noua Zeelandă.

Doina Roman a trecut… pragul. Felicitări! Sunt convins că nu este un eveniment singular, de aceea vă invit ca an de an, în prag de Frankfurter Buchmesse, să facem bilanţul şi să-i încurajăm pe cei care credem că se pregătesc să-i urmeze exemplul.          

Dacă aş juca la pariuri, secţiunea literară, aş paria pe următorii autori:

Dănuţ Ungureanu – are experienţa necesară şi calitatea scrierii, e pe val cu „Noaptea în oraş, fără părinţi” şi cred că experimentul editurii focusate pe un singur autor (Fusion 21) poate face pasul spre lumea cea mare. Succes!

Florin Purluca – unul din cei mai promiţători autori din „noul val” de SFF douămiizecist, deja publicat în limba engleză cu povestiri scurte, are potenţialul şi determinarea necesare pentru a face pasul către revistele mari. Numele lui apărut în cuprisul unor mari reviste (aici includ acele reviste care dau în mod constant nominalizări Hugo şi Nebula) e doar o chestiune de timp. În şase luni, un an sau doi, va fi acolo. Keep up the good work, Florin!

Rodica Bretin – la fel ca şi Dănuţ Ungureanu, are de partea ei experienţa şi calitatea scrierii. Ba mai mult, are o listă substanţială de premii (cu adevărat) internaţionale la activ:  

  • Premiul pentru Cea mai bună proză străină la Festivalul Internațional al Artei Fantastice de la Annecy, Franța, (1996)
  • Premiul Volaverunt la Festivalul de la Valencia Spania, (2001)
  • Premiul pentru Cel mai bun roman străin acordat de Fantasia Art Association, (2005), pentru romanul Fecioara de Fier, publicat în serial de revista The Historian din Truro, Cornwall, Marea Britanie

Şi ceea ce e foarte important, colega noastră de la Antares Club este mai determinată ca niciodată să continue experienţa internaţională. Îi ţin pumnii strânşi!

Liviu Surugiu – un alt scriitor pe care sunt gata să pariez sume importante că într-o bună zi va fi publicat „afară”, fie cu povestiri în Asimov’s, fie cu romane traduse pe piaţa anglo-saxonă. Şi ştiţi de ce sunt foarte sigur de asta? Da, scrie bine, are probabil cea mai impresionantă colecţie de premii dintre toţi scriitorii contemporani de SFF din România… dar mai are încă ceva. Ceea ce contează: îşi doreşte cu adevărat să ajungă acolo. Mai mult ca oricine. Şi uneori asta e condiţia determinantă pentru a-ţi vedea visul cu ochii. Liviu, aştept cu nerăbdare ziua în care strădaniile tale vor fi răsplătite.

Sunt convins că mai sunt şi alţi scriitori care pot produce surprize în următoarele 12 luni. Îmi cer scuze că nu i-am inclus în lista de mai sus, nefiind la curent cu intenţiile lor. Cu voia domniilor voastre, mă adaug şi eu pe listă. Romanul meu de debut, „Căldura gheţarilor”, este tradus complet în limba engleză şi a fost propus la zeci de agenţi literari din Marea Britanie şi SUA. Cu câteva agenţii sunt în discuţii destul de avansate. Până la sfârşitul anului, promit că voi finaliza povestirea mult-amânată în limba engleză, cu care voi testa piaţa revistelor „cu ştaif”, cele dătătoare de hugoişti şi nebulaioţi.

Vă invit să îndrăznim să ţintim sus, cât mai sus. Şi aştept comentariile voastre pe marginea subiectului, precum şi răspunsuri la întrebarea: ce autori români de SFF vor semna contracte de publicare pe pieţe externe până la Festivalul de Carte de la Frankfurt 2019?

Să ne vedem şi auzim cu toţii, sănătoşi, peste un an.

Acest articol a fost publicat în Gânduri. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Târgul de carte de la Frankfurt, 2017

  1. Anamaria Borlan spune:

    Foarte bine punctat. Cine nu îndrăznește, nu câștigă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *