Despre datul cu părerea

Înainte de toate, un citat din Hemingway: “We are all apprentices in a craft where no one ever becomes a master”. Cu alte cuvinte, scrierile autorilor sunt şi vor fi întotdeauna, indiferent de nivelul de consacrare al acestora, simple trepte spre un absolut intangibil.

Nu toate treptele unui autor sunt pe traiectorie ascendentă. Nu e uşor să creezi de fiecare dată la acelaşi nivel. Sau şi mai complicat, poţi creea la nivel identic sau superior, dar nu te faci suficient de bine înţeles cititorilor. Se întâmplă şi la case foarte mari, anglo-saxone.

De o vreme încoace nu mai dau steluţe pe Goodreads cărţilor scrise de autori români contemporani. Evit astfel interpretări, explicaţii care se cer date, etc. Cu alte cuvinte, aşa cred că se cuvine. Nu mă deranjează dacă, în contrapartidă, nu primesc steluţe la cărţile mele.

Cine are voie să-şi dea cu părerea despre o carte? Oricine. Nu trebuie să cumperi cartea cu pricina, e suficient să o împrumuţi de la un prieten sau de la bibliotecă. Imediat ce ai terminat lectura, în opinia mea poţi să-ţi dai cu părerea.

Daaaaar… apropo de ce cred că se cuvine. O carte a unui autor consacrat, binecunoscut, poate să nu-ţi placă. O poţi recenza negativ, cu condiţia să demonstrezi în exprimare un nivel de respect faţă de respectivul autor, prin condescendenţa mesajului şi prin calitatea literară a articolului. Atunci când te pregăteşti să critici un autor care are “în print” mai multe caractere decât ai clăpăcit tu vreodată pe tastatură (cu tot cu Facebook, Twitter şi alte social media), încearcă măcar să arăţi articolul unui prieten înainte de a-l publica, pentru o minimă verificare. Din respect pentru autor şi de ce nu, pentru tine însuţi.

Când am spus că nu mai dau steluţe pe Goodreads, m-am gândit la o măsură compensatorie. Voi scrie scurte articole despre cărţile citite, un soi de “recenzii la minut”.

Primul pe listă, Daniel Timariu cu “Tenebre. Cazul Laura”, carte pe care tocmai o citesc.

 

Acest articol a fost publicat în Gânduri. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Despre datul cu părerea

  1. Daniel spune:

    Ca să vezi întâmplare. Sunt la ultimele pagini din Un polițist în spațiu 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *