Despre mine

Am văzut lumina zilei… rectific, lumina becurilor din sala de naștere, în seara zilei de 5 Decembrie 1970. Am primit numele de botez Nicolae, după Sfântul prăznuit a doua zi, pe 6 Decembrie. Credeți-mă, e cât se poate de mișto să ai motiv de chefuială 48 de ore la rând. Mulțumesc părinților mei pentru asta.
Copilăria și adolescența le-am petrecut în Predeal, după modelul patentat de Eminescu: ”fiind băiet păduri cutreieram” (și o rupeam la fugă când ursul îl vedeam… dar asta e altă poveste).
Prin gimnaziu, am trăit o experiență amuzantă legată de latura forestieră a caracterului meu. Trebuie neapărat să v-o povestesc. Mergeam cu colegii de școală în excursie la București, să vizităm TIB-ul (pentru cei mai tineri, Târgul Internațional București, se ținea anual la Pavilioanele Romexpo). Plini de voioșie, pe drumul de întoarcere către Gara de Nord, am intrat într-o cofetărie, undeva pe lângă Romană. Gălăgioși și agitați, cum stă bine unui grup de băieți aflați la pubertate. ”Șșșt…” ne-a admonestat o doamnă în vârstă care stătea la rând. ”Fiți cuminți, copii. Că doar nu ați crescut în pădure?” a continuat aceasta. ”Ba da, chiar acolo.” am răspuns aproape involuntar. Vă dați seama ce a urmat. Unul din momentele alea nasoale când ești admonestat sau huiduit, deși nu faci altceva decât să spui adevărul.

Cam atât despre mine. De ce am inițiat acest blog? Pentru că suport și accept lumea în care trăim, dar divinizez lumile imaginate de scriitorii de science fiction. În tinerețe devoram cărțile aparținând unor genuri diferite, dar mă simțeam cel mai confortabil în fața celor de SF. Cu cât universul în care ne poartă autorul este mai diferit decât cel în care existăm, cu atât mai bine.

După ce am terminat facultatea, am lăsat-o mai moale cu cititul. Un an, doi, zece, cincisprezece. Scuze ar fi multe: serviciul, familia, lipsa timpului liber, etc.  Realitatea este una singură: a fost o scăpare stupidă și regretabilă.

În ultimii ani m-am lăsat atras din nou de vortexul literaturii de anticipație. Iată-mă aici și acum, captiv fără putință de scăpare. Ba mai mult, savurând scrierile altora, s-au deșteptat în mine fantasmele care mă bântuiau odinioară. Una câte una, le îmblânzesc și încerc să le aștern pe hârtie. Spre încântarea unora, spre disperarea altora.

2 răspunsuri la Despre mine

  1. Nic spune:

    Mulțumesc!

Comentariile sunt închise.